Parul strans la spate/Ochelari mari de soare care ii ascund fata...sta singura si priveste in gol prin geamul murdar al trenului...
Unde merge? La ce se gandeste?
Nimeni nu stie.....
Are castile in urechi dar uitandu-se la telefon mai schiteaza cate un zambet sincer.
Pe fata ei nu se poate citi nimic,totu e un mister.
Soarele ii incalzeste corpul in timp ca ea scrie intr-un micut carnetel.
Cine este?? Stai, sunt eu.
Da eu sunt, o fire calatoare care nu isi gaseste locul dar se ataseaza rapid de toti...
O halta si inca una, toate trec si ma apropi de prima destinatie.
Ma va astepta cineva? sau au uitat ca vin? Dar nu ma panichez ca stiu ca nu raman acolo,drumul meu continua.
Da, el continua si nu voi sti niciodata cand se va sfarsi... Poate azi, poate maine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu