Dimineata...

Am stat la graniţa dintre noapte si zi,

dintre întuneric si lumina.

Vedeam cum soarele se bate cu luna,dorindu-se cucerirea cerului.

Trebuia sa aleg, dar era greu

Vroiam sa închid ochii nepăsătoare

Dar conştiinţa mă ţinea trează.

Vroiam sa merg în deplina uitare

Dar o raza de lumina mi-a zambit intelegatoare.

Nedumerita, adormita, m-am ridicat încet,

paseam încă în întuneric

Asteptand lumina orbitoare, dar si ea lenevea ca mine...

Timpul trecea, alergam spre realitate

Dar gandul încă nega...

Uitandu-ma în zare

Observ culorile pictate pe panza albastra, inchisa, de pe cer

Lumina a învins, soarele castiga-se

Dar nu vroia sa strice armonia

Monotonie de dimineaţa...

El se mişcă încet, culorile se îmbina lent...

La graniţa dintre noapte si zi

As vrea mereu sa fiu

Sa privesc îmbinarea perfecţiunii absolute......